Fotbalul românesc a trecut la 16 echipe de la sistemul cu 14 formații sezonul trecut. Să facem o trecere în revistă a ceea ce a însemnat numărul de echipe în fotbalul românesc de-a lungul timpului. Am avut și campionat cu 12 formații, dar și cu 20.
Justin Ștefan vine cu precizări despre sistemul cu 16 echipe și e sigur că Răzvan Burleanu va fi de acord: „CFR Cluj a comis o eroare, Botoșani a votat împotrivă” | EXCLUSIV ProSport Live
Cel mai bun sistem a fost, se pare, cel cu 18 echipe, care a fost valabil 27 de sezoane consecutive, perioadă care a coincis cu perioada de vârf a fotbalului românesc, la echipele de club, dar și la echipa națională.
În prima ediție, 1932/33, în care fotbalul românesc a adoptat sistemul divizionar, numărul echipelor din primul eșalon a fost de 14, acestea fiind împărțite în câte două serii de 7, câștigătoarele acestora întâlnindu-se în finala campionatului, cu două meciuri, tur-retur, care decideau campioana.
Aceeași desfășurare s-a petrecut și în sezonul următor, cu diferența că s-au mai adăugat încă două echipe, existând acum două grupe a câte 8 echipe.
În vara lui 1934, s-a trecut la serie unică, care cuprindea 12 echipe. „Acei cari vor scrie istoria footballului, vor trebui să sublinieze data de 2 septembrie 1934. Adevăratul campionat al României începe astăzi. Din momentul în care am contribuit la realizarea inițiativei Diviziei Naţionale, am considerat formula cu două serii şi cu un campion desemnat printr-o dublă finală, un provizorat. Pe măsură ce a trecut timpul, provizoratul acesta mărea distanţa dintre scop şi formula existentă. „Prin noua formulă, cu o singură grupă de 12 echipe, elementul clasă va avea întâietate” – aprecia atunci Gazeta Sporturilor.
A funcționat astfel timp de 3 ediții, până când gloata a vrut să se treacă din nou la două serii, dar asta numai ca să aibă cât mai mulți acces la primul eșalon. Mai exact, s-a sărit la 20 de echipe, împărțite în două serii a câte 10 de echipe, ceea ce era enorm pentru posibilitățile de-atunci. Totul a început de la Crişana şi Unirea Tricolor, care ar fi trebuit să retrogradeze, însă au depus la FRFA cereri pentru mărirea primei divizii. Stimulate de acestea, le-au urmat exemplul și alte formaţii din eşalonul secund.
Finalmente, 20 de asemenea doleanţe s-au adunat la federaţie, fiecare propunând diverse formule de campionat. Neputând face faţă acestor presiuni, Comisia Campionatului Național a acceptat în cele din urmă varianta amintită mai sus, fiind primite astfel 8 formaţii din eşalonul secund! Motivarea respectivei decizii: „fotbalul trebuie răspândit şi ridicat în toate colţurile ţării”, cu toate că îşi arătase deja limitele cu 3 ani în urmă.
Cum l-am cunoscut pe Dan Petrescu „Fibră” la Mașini Unelte și amintirile din vagonul-restaurant care ne aducea de la Bocșa la București | OPINIE RĂZVAN TOMA
Ca și la edițiile inaugurale, câştigătoarea titlului urma a fi stabilită printr-o finală tur-retur între câştigătoarele celor două serii. Avea să fie unul dintre cele mai slabe şi îmbâcsite sezoane din istoria primului nostru eşalon, care s-a întins din punct de vedere temporal peste măsură. Cum aceasta s-a isprăvit, s-a votat de grabă revenirea la serie unică cu 12 echipe. S-a mers astfel până la întreruperea cauzată de război (în 1940-41, ultima înaintea conflagrației, având chiar 13 echipe).
Prima ediție de după război, 1946/47, a cuprins 14 echipe. În următoarea a crescut la 16, dar imediat s-a revenit la 14, decidenții de-atunci dându-și seama că fotbalul nostru nu era pregătit încă pentru a susține atâtea echipe la nivel înalt, mai ales că țara ieșise secătuită după război.
Din 1950, după modelul sovietic, Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport a decis adoptarea sistemului primăvară-toamnă, o altă mare idioțenie de care a avut parte bietul nostru campionat. Primele 4 asemenea ediții au avut 12 echipe, în 1954 crescând la 14, însă în 1955 și 1956 scăzând la 13. Aceasta din cauză că la sfârșitul ediției din 1955, pe lângă cele două retrogradate pe teren, a mai fost retrogradată și Metalul Hunedoara, din cauza unor meciuri aranjate. Cum s-a permis promovarea doar a unei singure echipe din eșalonul secund, au rămas 13 și s-a continuat astfel și în 1956.
În urma raportului citit de liderul sovietic Nikita Hrușciov, în toiul nopţii de 24 spre 25 februarie 1956, cu uşile închise, delegaţilor de la Congresul XX al Partidului Comunist Sovietic, în care au fost au fost denunțate o parte dintre imensele abuzuri și crime făcute de Stalin, a început în toate țările lagărului socialist un proces de ieșire din chingi și de revenire cât de cât la normal, care s-a numit destalinizare.
Printre altele, în 1957, la noi s-a renunțat și la deloc adecvatul sistem primăvară-toamnă, revenindu-se la tradiționalul toamnă-primăvară. Primele trei ediții au fost cu 12 echipe. În vara lui 1960 a crescut la 14, iar 1968 la 16. Aceste creșteri însă s-au făcut în mod natural, neforțate în vreun fel, constatându-se în timp că fotbalul devenise tot mai popular în țara noastră, astfel încât tot mai multe echipe își găsiseră susțineri finaciare, mai ales în mediul industrial, astfel încât un număr mai mare era justificat.
S-a rămas pe formula cu 16 echipe până în vara lui 1973. Atunci, în mod normal, la finele ediţiei 1972/73, ultimele două clasate, Sportul Studențesc şi Universitatea Cluj, ar fi trebuit să retrogradeze. Numai că, imediat după epilog, a avut loc o şedinţă a FRF, prin care s-a hotărât mărirea primei divizii la 18 echipe. Astfel, cele două formaţii amintite îşi păstrau locul. În același timp şi eşalonul secund s-a mărit considerabil, de la două grupe de câte 16 echipe trecând la trei de câte 18, la fel și al treilea, de la 12 serii de câte 14 echipe tot la 12 de câte 16. Măsurile respective au pornit de la dorința de a fi salvată de la retrogradare echipa din Regie.
Peste ani, Mac Popescu, preşedintele de o viaţă al Sportului Studenţesc, mi-a spus cu prilejul unui interviu că FRF avea în plan o asemenea extindere, însă aceasta urma a fi realizată cu unul sau două sezoane mai târziu decât în vara lui 1973. Apăruseră zvonuri că acea decizie s-ar fi datorat influenţei fiului dictatorului, Nicu Ceauşescu, care era liderul UASCR (Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România) și se zicea că era fan al Sportului Studențesc.
Însă același Mac Popescu mi-a dezmințit acest lucru, motivându-mi că Nicu era prea tânăr pe-atunci ca să fie băgat în seamă, cât era el de „prințișor”, explicându-mi că alți oameni aflaţi pe-atunci în poziţii importante, care simpatizau Sportul, s-au aflat la baza acelei decizii, numindu-i aici pe Ion Traian Ştefănescu şi Mircea Angelescu.
În componența de 18 echipe a urmat cea mai lungă perioadă, 27 de ediții consecutive, până în 2000. Chiar dacă țara scârțâia mai ales spre finalul „epocii Ceaușescu”, fotbalul a reușit să-și mențină o armonie în desfășurarea activității, aceasta fiind explicația acestui atât de lung răstimp.
După 1989, când unitățile industriale au început să fie doborâte una câte una, fotbalul a resimțit din plin fenomenul, astfel încât tot mai multe echipe au fost lovite din punct de vedere economic, de ajunseseră efectiv să se târască ca să joace cele 34 de etape. Din acest motiv, competiția a avut tot mai mult de suferit, apărând astfel unele anomalii, precum celebra „cooperativă”.
Nu a fost de mirare că în 1995 Comitetul Executiv al FRF își propusese reducerea numărului de echipe la 16, însă la presiunea echipelor din amintita „cooperativă”, Adunarea Generală a FRF a respins propunerea. Cum lucrurile se tot îndreptau înspre mai rău, în urma aprobării Adunării Generale a FRF din 17 mai2000, după 27 de ani s-a revenit la 16 echipe, odată cu intrarea în noul secol.
Numai că aceeași „cooperativă” a făcut alte presiuni pentru a se reveni la 18 echipe, aruncându-se pe piață explicația puerilă că „cele mai mari succese ale fotbalului românesc s-au produs atunci când Divizia A a avut 18 echipe”. Așa că, Adunarea Generală a FRF din 11.04.2005 a consemnat revenirea la varianta cu 18 echipe, acest pas înapoi începând din 2006/07, ediție în care primul nostru eșalon a primit și o nouă denumire, Liga I, după zeci de ani în care s-a numit Divizia A, iar aceasta din cauză că un oarecare a reclamat această denumire pentru că o înregistrase la OSIM!
Avea să dureze 9 ediții acest nou stadiu de 18 echipe, până în vara lui 2015, când am fost blagosloviți cu acest sistem controversat, play-off/play-out. Odată cu apariția acestuia, numărul echipelor din primul eșalon a scăzut brusc la 14.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER